Constitutia UE – un nou factor de disensiune?

Sustinatorii ideii unei rupturi intre politicienii pro-UE si cetateni au, din 18 iunie, un argument in plus: noul proiect al Constitutiei UE, finalizat in aceasta zi, si care urmeaza a fi ratificat in cursul anului 2004 de statele membre. Negocierile privind prevederile viitoarei Constitutii au prilejuit dezbateri aprinse, iar documentul final propus de Conventia constitutionala, prezidata de Valery Giscard d’Estaing, pare sa ridice noi bariere intre cetatenii UE si structurile care ii vor conduce de-acum incolo.

Uniunea Europeana este privita de multi ca o structura lipsita de transparenta, hiper-birocratica, ai carei reprezentanti, in majoritate numiti si nu alesi, nu dau socoteala nimanui pentru faptele lor. Singurul organism ales in mod direct ramine Parlamentul European, insa tinind cont si de rezultatele recentelor alegeri, reprezentativitatea sa este pusa sub semnul intrebarii.

In formula propusa de noua Constitutie, Uniunea este dotata cu aproape toate atributele unui stat: un presedinte (ales de Parlament), un ministru de externe, o armata „europeana”, competente sporite pentru Banca Centrala Europeana si Curtea Europeana de Justitie etc. Toate acestea, in dauna statelor membre, a caror suveranitate este redusa pina la anihilare.

In plus, un aspect semnificativ pentru conturarea profilului viitoarei Uniuni Europene il reprezinta refuzul includerii, in varianta finala a Constitutiei, a crestinismului printre valorile fondatoare ale Europei. Au fost preferate in schimb numeroase alte „valori” mai greu de definit dar mai „la moda”, cum ar fi drepturile minoritatilor, toleranta si solidaritatea. Se spune ca eliminarea valorilor crestine din Constitutia europeana reprezinta un nou pas catre primirea Turciei in Uniune si cresterea influentei Islamului in Europa. Pentru unii este un aspect marginal, dar tinind cont de indirjirea cu care arhitectii viitoarei structuri europene s-au luptat pentru scoaterea crestinismului din Constitutie, multi cetateni incep sa-si puna intrebarea in ce masura viitoarea Europa ii mai reprezinta.

Sursa