Arhiepiscopul de Canterbury, Rowen Williams, a stârnit, recent, un adevărat scandal în Marea Britanie, după ce a propus introducerea unor elemente din Legea islamică Sharia în sistemul judiciar britanic. Unii dintre membrii sinodului Bisericii Anglicane l-au îndemnat să îşi ceară scuze, iar alţii i-au cerut chiar demisia.
Rowen Williams consideră că, pentru a permite existenţa unor comunităţi unite în Marea Britanie, rolul pe care îl are religia în viaţa comunităţii trebuie luat în serios. El crede că musulmanii sunt puşi în faţa „unei alegeri dure între loialitatea faţă de cultură sau loialitatea faţă de stat" şi că Marea Britanie va putea rezolva problema societăţii sale multireligioase numai dacă sistemul său legislativ se va adapta.
Arhiepiscopul spune că teama „bântuie discuţia privind locul musulmanilor în societatea britanică. El recunoaşte că Sharia este adesea justificarea pentru practici înspăimântătoare şi pedepse, dar spune că nu pledează pentru acest lucru.
„Nicio persoană care este în toate minţile nu ar dori să vadă în Marea Britanie acea lipsă de umanitate care este adesea asociată cu practicile legii în unele state islamice", a declarat Williams.
Arhiepiscopul acceptă faptul că vederile sale se bat cap în cap cu poziţia Curţii Europene a Drepturilor Omului, care priveşte Sharia ca fiind incompatibilă cu democraţia.
Williams crede că opinia CE este „una destul de generală" care nu ia în calcul faptul că nu există un cod fix pentru Sharia, ci numai diferite interpretări în diferite ţări. El spune că ţările seculare ar trebui să se gândească serios la impactul religiei asupra vieţii cetăţenilor lor, şi de aceea „sistemele legislative ar trebui adaptate pentru a ţine cont de credinţă".
El citează exemplul medicilor care au dreptul de a refuza avorturile, spunând „că este greu de înţeles de ce principiul nu poate fi extins şi în alte zone". Rowen Williams spune că se teme că alternativa ar fi un „impas".
Membrii minorităţilor religioase cred că prăpastia dintre principiile lor şi sistemul legislativ al statului este aşa de mare încât singura opţiune pentru ei este să opteze pentru a-şi rezolva diferendele în afara legii. În viziunea arhiepiscopului, aceasta este „reţeta care duce la niveluri şi mai mari ale fragmentării comunităţii".
În septembrie 2005, activiştii pentru drepturile femeilor au mărşăluit în 11 oraşe din Canada şi Europa împotriva unei propuneri asemănătoare: aceea de a înfiinţa tribunale Sharia în provincia Ontario.
Ca şi în Marea Britanie, propunerea, făcută de fostul procuror general al provinciei, Marion Boyd, se referea la rezolvarea disputelor civile şi maritale. În Ontario, funcţionează deja tribunale romano-catolice şi evreieşti, de arbitrare a disputelor. Oponenţii au afirmat însă că a permite înfiinţarea unor tribunale islamice ar putea duce la discriminare împotriva femeilor.
Propunerea a stârnit marşuri de protest în Toronto, Ottawa, Waterloo, Montreal şi Victoria, dar şi în Europa, la Amsterdam, Dusseldorf, Stockholm, Goteborg, Londra şi Paris.
Ipoteci şi investiţii conforme cu Sharia, fără dobândă
În Marea Britanie, sistemul legislativ a încorporat deja consideraţii religioase în anumite domenii. De exemplu, în domeniul alimentar, legea permite ca, în anumite cazuri, animalele să fie omorâte potrivit practicilor evreieşti şi islamice, chestiune importantă pentru ambele comunităţi.
De asemenea, tot în Marea Britanie, Trezoreria a aprobat produse financiare care să respecte Sharia, cum ar fi tipuri de ipotecă şi de investiţii. Legea islamică interzice dobânda pe motiv că ea reprezintă bani câştigaţi nemeritat. Aceste produse financiare sunt considerate ca răspunzând necesităţilor vieţii moderne într-un mod care este conform cu religia.
Un sistem paralel, aplicat în patru ţări
În Nigeria, India, Egipt şi provincia Aceh din Indonezia au fost introduse sisteme paralele, existând două variante: ori legea islamică funcţionează ca sistem alternativ, ori a fost încorporată în codul legislativ.
Structura legislativă în Nigeria datează din perioada colonizării, când britanicii „au compilat" precepte islamice, elemente din sistemul juridic britanic şi aşa-numitele cutume, acestea din urmă valabile pentru grupurile minoritare nonmusulmane. În anul 2000, 12 state din nordul ţării, cu populaţie majoritar musulmană, au inclus pedepse aspre în Codul Penal, preluate din Sharia, precum amputarea mâinilor pentru furt şi condamnarea la moarte pentru adulter sau sodomie.
Pedepse corporale
Elemente ale legii islamice au fost introduse în Aceh, după ce guvernul de la Jakarta a decis să acorde o anumită autonomie provinciei indoneziene.
Locuitorii din Aceh, majoritar musulmani, nu au voie să parieze, să bea alcool şi să aibă relaţii sexuale înainte de căsătorie. Ţinuta trebuie să fie modestă, iar femeile sunt obligate să poarte văl în public. Cei care încalcă legea primesc pedepse corporale. În restul ţării, reglementările din Aceh sunt mai greu de aplicat.
În Egipt, legile sunt seculare, după modelul francez. Cele câteva excepţii se aplică în cazul căsătoriei, divorţului, moştenirilor şi custodiei copiilor. De altfel, tribunalele şi judecătorii care veghează la aplicarea preceptelor islamice se află sub jurisdicţia Ministerului de Justiţie şi nu a moscheilor.
Musulmanii din India preferă monogamia
În India, fiecare comunitate religioasă are propriile legi civile. În ceea ce-i priveşte pe musulmani, nu toţi respectă strict Legea Sharia. Spre exemplu, doar 2% din bărbaţi au mai mult de o soţie. În ultimii ani, guvernul central a încercat să modifice legile locale, dar nu a reuşit. Şi asta pentru că, potrivit Constituţiei, pentru a schimba legea într-o regiune este nevoie de aprobarea a 75% din locuitori.
Curţi Sharia există deja în Marea Britanie
Scandalul a scos la iveală faptul că în Marea Britanie există deja curţi Sharia, neoficiale, care rezolvă disputele între musulmani. În plus, anumite prevederi ale legii islamice au fost încorporate deja în sistemul legal britanic, cum ar fi în domeniile economic sau alimentar.
Potrivit cotidianului britanic „Times", curţile neoficiale, numite Consilii Islamice Sharia, rezolvă cazuri în toată ţara, de la Leyton, în estul Londrei, la Dewsburry, în districtul Yorkshire, din nordul Angliei. Dacă în ţările islamice radicale, cum ar fi Arabia Saudită sau Iran, sentinţele pot consta în biciuire, omorâre cu pietre, amputări şi decapitări, în Marea Britanie sunt acordate pedepse care sunt mai potrivite cu lumea modernă.
Curţile se ocupă în principal de problemele legate de divorţuri şi dispute financiare. Suhaib Hasan, judecător al Consiliului Islamic Sharia, spune că organizaţia lui primeşte 10 - 15 e-mailuri pe zi privind aspecte legate de moşteniri sau căsătorii. „Din ce în ce mai mulţi oameni doresc serviciile noastre. Avem circa 20 de cazuri pe lună".
Autorităţile britanice, ocolite
Prima astfel de curte a luat fiinţă încă din 1982, la Birmingham. Astăzi, în întreaga ţară funcţionează 10 curţi, dintre care trei în Londra.
Deşi sentinţele lor nu au caracter de lege, musulmanii le respectă. În plus, de multe ori, ei vin direct la aceste tribunale, ocolind autorităţile juridice britanice.
Cei care vin de bunăvoie aici au fel de fel de probleme. Şeicul Maulana Abu Sayeed, preşedintele Consiliului Islamic Sharia din Leyton, i-a povestit unui reporter BBC cum într-o zi un bărbat l-a implorat să o convingă pe soţia lui să nu-l părăsească.
Bărbatul era ferm convins că această instanţă neoficială poate să îi rezolve problemele casnice. Nu s-a întâmplat aşa, întrucât femeia era decisă să divorţeze. De altfel, cele mai multe cazuri care ajung la Consiliul Islamic Sharia sunt legate de despărţiri şi de încercările femeilor de a evada din căsnicii aranjate de familii.
Interpretare greşită
Ca orice lege, şi Sharia este de multe ori interpretată greşit. Mulţi bărbaţi îşi părăsesc soţiile şi se recăsătoresc, dar nu introduc o acţiune de divorţ. Din acest motiv, comunitatea consideră că femeile sunt încă măritate şi orice încercare a lor de a avea o altă relaţie se izbeşte de oprobriul public. Femeile aflate în astfel de situaţii vin la Consiliu pentru a ieşi din impas. Sayeed susţine că aceste interpretări nu au nimic în comun cu mesajul adevărat al islamului.
Şeicul încearcă de obicei să le explice celor care vin la el că trebuie să respecte Sharia, dar, în acelaşi timp, să nu încalce nici legislaţia britanică. Nu există niciun fel de reguli referitoare la funcţionarea acestor curţi. Imamii care le conduc au în general studii superioare, dar nu este o condiţie esenţială. Maulana Abu Sayeed declară că această activitatea îi facilitează contactul cu membrii comunităţii.
Legea islamică diferă semnificativ de legile occidentale prin faptul că guvernează toate aspectele vieţii musulmanilor, şi nu numai cele legate de criminalitate, contracte, relaţii civile şi drepturi individuale, cum se întâmplă în Occident.
De exemplu, dacă un tânăr musulman este invitat de colegi la un bar, după orele de program, el ar trebui să caute sfatul unui expert. Practica Legii Sharia se bazează pe experienţa şi calitatea experţilor, care emit reguli numite fatwa. Există mai multe şcoli de gândire care duc la aplicări diferite.
Execuţii publice
Musulmanii spun căOccidentul identifică în mod greşit legea islamică cu decapitările din Arabia Saudită sau cu alte pedepse crude, efectuate în public. Unii musulmani spun că, chiar dacă Sharia include prevederi privind pedeapsa capitală sau pedepse corporale, ajungerea la această fază este dificilă.
Cel mai celebru gânditor musulman din Europa, Tariq Ramadan, a cerut un moratoriu. Luna trecută, Amnesty International a atenţionat că, în Iran, cel puţin nouă femei şi doi bărbaţi condamnaţi la omorârea cu pietre îşi aşteptau sentinţa.
Convertirea, pedepsită prin moarte
Apostazia, sau părăsirea credinţei, este o chestiune controversată în lumea musulmană. Majoritatea experţilor cred că trebuie pedepsită prin moarte. O minoritate spune că pedeapsa trebuie lăsată în seama lui Dumnezeu.
Mai puţine drepturi pentru femei
Mărturia unei femei valorează mai puţin decât a unui bărbat în tribunalele Sharia. Una dintre reguli cere ca o femeie care a fost violată să prezinte patru bărbaţi care să îi susţină declaraţia, în caz contrar ea poate fi condamnată pentru adulter. Recent, în Arabia Saudită, victima unui viol a fost condamnată la biciuire şi închisoare.
No comments:
Post a Comment