Europa merge pe sârmă între islamizare şi radicalizare

Continentul european este măcinat de două valuri antagonice: prezenţa tot mai mare a comunităţilor musulmane şi radicalizarea atitudinii antiislam.

Recent, la Bruxelles a fost semnată Carta Musulmanilor Europeni. 400 de asociaţii de confesiune islamică de pe Bătrânul Continent, inclusiv din Turcia, au semnat acest document prin care, susţin comentatorii, se face auzită vocea musulmanilor moderaţi.

La celălalt pol însă se află demersul mai multor partide de extremă dreaptă din ţări precum Germania sau Austria, care s-au unit împotriva "islamizării Europei". Dialogul dintre civilizaţii stă, de fapt, pe un butoi cu pulbere.

Carta Musulmanilor Europeni respinge "violenţa războiul sfânt" şi acţiunile teroriste, încercând să impună o altă imagine a islamului în Europa, care cu greu poate da uitării atentatele de la Madrid din martie 2004 sau Londra din iulie 2005. Cele şase pagini ale Cartei vorbesc despre "recunoaşterea musulmanilor ca şi comunitate religioasă europeană", precizând că "islamul nu înseamnă terorism şi nici discriminarea femeii".

Documentul se concen­trează în primul rând asupra musulmanilor co­munitari, solicitându-le "să se integreze pozitiv în societăţile din care fac parte", dar "fără să-şi piardă identitatea musulmană" şi are ca scop declarat "schimbarea prejudecăţilor care se interpun între Islam şi Occident". Carta propovăduieşte totodată "o acceptare re­ci­procă, bazată pe dialog şi cunoaştere", care ar duce la eliminarea extremismului şi a fenomenului de respingere culturală.

Un punct esenţial din acest document îl constituie conceptul de "neutralitate a statului", care ar urma să acţioneze în mod imparţial faţă de toate religiile, permiţându-le să-şi exprime valorile. În consecinţă, musulmanii îşi revendică dreptul de "a construi moschei şi instituţii religioase, de a practica în interiorul acestora ritualurile specifice şi de a respecta preceptele religioase inclusiv în modul de alimentaţie şi îmbrăcăminte".

O noutate absolută adusă de Cartă se referă la statutul femeilor musulmane, pentru care se cere, pentru prima dată într-un document oficial, "egalitate cu bărbaţii". Instituţiile europene au primit cu braţele deschise această iniţiativă, cu atât mai mult cu cât 2008 a fost declarat anul "dialogului cultural".

Imamul de Bucureşti nu agreează Carta

Aflat recent în redacţia noastră, Osman Aziz, imamul de Bucureşti, şi-a manifestat neîncrederea în demersul celor 400 de asociaţii musulmane. "De obicei, aceste asociaţii sunt alcătuite din cupluri mixte", a spus Aziz.

Cât priveşte "drepturile femeii" propovăduite de Cartă, imamul a replicat că acestea "au fost stabilite o dată pentru totdeauna în Coran", iar orice modificare sau adăugare în acest sens ar însemna "încălcarea cuvântului lui Dumnezeu". În România trăiesc circa 58.000 de musulmani.

85% din aceştia locuiesc în judeţul Constanţa, 12% în Tulcea, iar restul în oraşe precum Brăila sau Galaţi. Din punct de vedere etnic,
cei mai mulţi dintre ei sunt tătari sau turci.

53 milioane de mahomedani, în Europa

Peste 53 milioane de mahomedani sunt înregistraţi la ora actuală pe teritoriul european, 14 milioane dintre ei trăind în ţări din Uniunea Europeană. Islamul este considerat cea mai expansivă religie din Europa, la aceasta contribuind (şi) rata mare a natalităţii în rândul familiilor de această confesiune.

Potrivit datelor furnizate de Institutul Central al Arhivelor asupra Islamului (Soest, Germania), Rusia numără 25 milioane de islamici, iar Turcia – circa 58 de milioane.
Zona balcanică, incluzând provincia Kosovo, numără peste

6,5 milioane. Dintre statele UE, Franţa are cel mai mare număr de musulmani (circa şase milioane), urmată de Germania (3,5 milioane), Marea Britanie (1,7 milioane) şi Italia – peste un milion. Prezenţa acestora pe teritoriul european se datorează fluxurilor migratoare din anii ’50.

Astfel, ca urmare a pro­ce­sului de colonizare, în Hexagon au ajuns musul­mani proveniţi din Algeria, Maroc şi Africa Occidentală, în timp ce în Marea Britanie au sosit din Pakistan şi India. Având numeroase contracte economice bilaterale cu Tur­cia, Germania a primit, în perioada anilor ’70, nume­roşi imigranţi turci.

„Niciun oraş fără moschee"

Comunitatea mu­sul­ma­nă din Franţa se bucură de un tratament special. În ciuda scandalului legat de portul vălului islamic, din 2004, când au fost interzise prin lege "însemnele religioase făţişe", la ora actuală, guvernul francez ia în calcul creşterea numărului de moschei în funcţie de rata demografică a comunităţilor de mahomedani. De altfel, chiar preşedintele Nicolas Sarkozy, în timpul campaniei electorale, s-a declarat "pentru" finanţarea publică a acestor lăcaşuri de cult, susţinând ideea "niciun oraş fără moschee".

Astfel, în următorii ani, în sud-estul Franţei, unde trăiesc comunităţi islamice importante, numărul moscheilor va creşte semnificativ. Nici musulmanii "italieni" nu o duc rău. În ciuda unor voci contestatare, Italia adoptă o politică de sprijinire a comunităţii is­la­mice, a doua ca impor­tanţă religioasă. Spre exemplu, anul acesta, în Peninsulă va fi înfiinţată prima bancă islamică, aşa cum există deja în ţări precum Olanda, Franţa sau Marea Britanie.

Scriitoarea şi ziarista Oriana Fallaci (decedată în 2006) şi-a afirmat vehement, în cărţi şi articole, antipatia faţă de prezenţa masivă a mahomedanilor pe teritoriul italian. Opinia ei, exprimată chiar şi în faţa fostului Suveran Pontif Ioan Paul al II-lea, este că, de cel puţin trei decenii încoace, asistăm la punerea în practică a tentativei lumii musulmane de a islamiza Occidentul.

Monarhiile arabe se implică în Alianţa Civilizaţiilor

Regina Noor a Iordaniei şi soţia emirului Qatarului au creat recent un fond privat de 100 milioane de dolari, destinat înfiinţării de noi locuri de muncă pentru tinerii arabi.

Această iniţiativă a fost făcută publică la Madrid unde, la mijlocul lunii ianuarie, s-a desfăşurat primul forum al Alianţei Ci­vilizaţiilor, un organism internaţional fondat pe baza unui proiect spaniol al premierului Jose Luis Zapatero, lansat în 2004.

La acesta au aderat ulterior peste 70 de state. Principalul scop al Ali­anţei este, conform fon­datorilor, depăşirea neîn­ţelegilor din­tre culturi şi religii, în special dintre lumea occidentală şi cea mu­sul­mană. "Vrem să aşe­zăm la masa dialogului persoane venite din cele patru colţuri ale lumii, reprezentanţi ai guvernelor, ai unor organizaţii sau fundaţii internaţionale, ai mass-media, centre academice, ONG-uri, lideri re­ligioşi şi mulţi tineri", a declarat cu acea ocazie fostul preşedinte portughez, Jorge Sampaio, numit Înalt Reprezentant al Naţiunilor Unite pentru Alianţa Civilizaţiilor.

"Situaţia internaţională creată după 11 septembrie 2001, ca şi celelalte atacuri teroriste care au marcat constant acest deceniu, a făcut ca dialogul între civilizaţii să devină o urgenţă umanitară", sus­ţine fostul lider por­tughez.

Extrema dreaptă europeană denunţă invazia islamului

Existenţa numărului mare de musulmani pe teritoriul Bătrânului Continent, organizarea unora dintre ei în celule teroriste de sorginte "Al Qaida" (în Spania au fost arestaţi recent 15 pakistanezi, care puneau la cale un atentat la Barcelona) au dat apă la moară partidelor de extremă dreaptă din ţări precum Belgia, Germania sau Italia.

Deşi în Parlamentul European extrema dreaptă a reuşit cu greu să se coaguleze, prin grupul "Identitate, Tradiţie şi Suveranitate", "spulberat" anul trecut de Corneliu Vadim Tudor, islamofobia pare să fi devenit un liant puternic pentru partidele extremiste.

Astfel, săptămâna trecută, la Anvers (Belgia), a fost înfiinţată organizaţia "Les villes contre l’islamisation" ("Oraşele împotriva islamizării"), care a fost prezentată presei de liderul partidului extremist "Vlaams Belang" ("Interesul flamand"), Filip Dewinter.

Alături de acesta, şi-au mai pus semnătura pe actul de constituire preşedintele mişcării regionaliste franceze "Alsace d’Abord", Robert Spieler, precum şi lideri ai unor alte partide de extremă dreaptă din Germania ("Die Republikaner"), Marea Britanie ("British National Party"), Italia sau Danemarca. Logoul organizaţiei islamofobe seamănă cu un panou rutier pe care este desenată o moschee barată cu o linie roşie.

De altfel, islamofobia europeană, fenomen în expansiune rapidă, îmbracă forme tot mai diverse. Pe site-ul celebrei librării franceze Fnac au apărut, spre vânzare, cărţi şi lucrări ce glorifică ideologia nazistă, unele din ele având titluri ce nu lasă loc niciunei ambiguităţi: "La mystification antiraciste" sau "Les cosaques de Hitler". Mai mult: săptămâna trecută, guvernul olandez a ţinut o reuniune de criză pentru a schiţa un răspuns la un film antiislam pe care deputatul de extremă dreaptă Geert Wilders a anunţat că îl realizează.

"Filmul meu spune despre Coran că este o carte înspăimântătoare şi fascistă, ce-i determină pe oameni la acte teribile", a declarat Wilders. Potrivit mass-media olandeze, guvernul a elaborat un document secret privind atitudinea pe care ar urma să o adopte în cazul unor reacţii violente ale lumii islamice în urma difuzării filmului.

Teama ia locul comunicării

"Interacţiunea accentuată" dintre Occident şi lumea islamică este percepută ca o ameninţare de largi majorităţi din diferite ţări europene, spune o anchetă socială desfăşurată de institutul de sondare a opiniei publice Gallup, care a intervievat musulmani şi nemusulmani din 21 de ţări.

Astfel, în proporţie de 79%, danezii se simt ameninţaţi de strângerea relaţiilor cu mahomedanii, la fel ca 68% din spanioli şi 67% din italieni şi olandezi. Pe de altă parte, musulmanii reproşează Vestului că nu respectă lumea islamică, iar acest lucru nu este contrazis de europeni şi nici de americani, susţine un studiu dat publicităţii de Forumul Economic Mondial.

Sursa