)
Ministrul de Interne Wolfgang Schaeuble, a dat expresie acestui „da”, in sensul unei politici de integrare pe care Germania o pune in aplicare consecvent, relativ la milioanele sale de imigranti. Presedintele turc Erdogan riposteaza insa din nou, contra asimilarii strainilor, aparent in dauna principiilor religioase si nationale ale acestora.
Egalitatea sexelor
In introducerea lectiilor cu Coranul pe banca, se au in vedere cele 3,3 milioane de musulmani de pe teritoriul Germaniei. Majoritatea dintre ei sunt turci, veniti in urma cu cateva decenii ca „muncitori-oaspeti” si care, intre timp, sunt la a doua si a treia generatie in Germania, fara a fi preluat in totalitate principiile Constitutiei din statul de resedinta. Acceptanta acestor principii este, in continuare, partiala, la musulmani. Unul dintre punctele fierbinti ale controversei este egalitatea dintre barbat si femeie, care, in opinia politicului si mass-mediei germane, „e imposibil de rezolvat prin formule de compromis” (Neue Westfaelische Zeitung). In Germania nu se vrea jumatatea de masura, in egalitatea de tratament si sanse a sexelor. Smulgerea baticului de pe capul femeii a devenit simbol al eliberarii acesteia, din conditia de supunere si inferioritate. Desi, cu sau fara batic, egalitatea de sanse si salarizare, a femeii de pe teritoriul federal, mai are de recuperat.
Cu baticul pe cap
In societatea moderna, rochiile se scurteaza sau se lungesc dupa moda, parul vopsit in toate culorile curcubeului este acoperit doar pentru a-l feri de ploaie, iar pantalonii au devenit uniforma a femeii, in profesiile care reclama mobilitate. Nici cu buricul gol sau bluza transparenta, femeia din lumea moderna nu se teme de viol. In unele tari din lumea araba, problema se vede insa altfel.
Femeile umbla acoperite din cap pana in picioare cu purdah, un cort albastriu cu gratii pentru vedere si respiratie, sau cu chadorul negru, reintrodus in Iran acum peste trei decenii, de fundamentalistii ayatollahului Khomeiny. In lumea talibanilor, pana nu demult, femeile erau impuscate pe stadion pentru adulter si nu li se acorda nici un fel de asistenta sanitara.
Conducatorii politici si militari se adreseaza prozelitilor sai cu „frati musulmani“ si considera amestecul femeilor cu barbatii ca decadent si ducand la obscenitate. „In numele lui Alah“ fundamentalistii musulmani interzic femeilor sa munceasca, lasandu-le sa cerseasca sau sa se prostitueze, pentru a nu muri de foame. Tinerelor fete arabe le e ingradit accesul la educatie scolara, multe profesoare cu vederi prea largi sunt concediate.
Cu batul in mana
Nu toate societatile islamice sint la fel de sexiste. Femeile din Turcia au primit drept de vot inaintea englezoaicelor, Indira Gandhi a fost premier intr-o tara puternic islamizata. Cu toate acestea, opiniile anti-feministe apar, cu diferita intensitate, in toate lumea musulmana. In refuzul de a da femeii dreptul de vot, parlamentarul kuweitian Ahmad al-Baqer ar fi declamat, mai demult: „Alah a spus, in Sfantul Coran, ca barbatii sunt mai buni decit femeile".
Practicarea unor sporturi si profesii „nespecifice“, de catre femei, este interzisa in unele tari arabe, Nigeria, Malaezia sau Bangladesh. Cireasa pe tortul discriminarii o pune imamul unei moschei din Spania, care a publicat un ghid de buzunar despre cum sa-ti bati nevasta. „Atinge-o doar peste maini si peste picioare“, spune el, „folosind un bat subtire si usor“.
Constitutia la pachet
Problema de fond ridicata la Conferinta Islamica de saptamana trecuta, a fost acceptarea si aplicarea neconditionata a Constitutiei germane in ansamblul ei, de catre toti cetatenii tarii, nemti sau straini, crestini sau musulmani. Aceasta include lipsa discriminarii pe baza de sex, rasa, nationalitate sau religie, ca fundament al statului democratic si de drept german.
„Constitutia nu e o piatra s-o spargi in bucati, pe care sa le iei in mana separat”, scrie cotidianul Neue Westfaelische. I se alatura publicatia Kieler Nachrichten, cu observatia ca oficialii germani si reprezentantii musulmani „nu au ajuns la un consens, in respectarea sistemului de valori”.
Germania si Europa vin cu propriul lor sistem, de fundamente democratice, si considera ca fireasca respectarea acestora, de catre „cei care doresc sa se bucure de avantajele si libertatile statului de drept”. Nemtii intind mana, oferind lectii de religie islamica, in limba germana, la scolile germane.
Se prefigureaza sprijin statal si la nivel de landuri, inclusiv financiar, in constructia de moschei, pentru ca educatia islamica sa poata „iesi la lumina” si sa nu se desfasoare in decoruri de culise. Ramane de vazut, cand se ajunge la concret, „cat de puternica este vointa de integrare a asociatiilor musulmane”, in acest program.
Presa germana despre Conferinta
Frankfurter Rundschau ajunge la concluzia ca, la Conferinta Islamica de la Berlin s-au pus bazele unui Codex, prin care musulmanilor li se intinde mana, insa li se cere si un efort suplimentar de conformare, nu doar la legislatia Germaniei, ci si la traditia sa istorica si culturala. Se considera ca „Agenda a fost formulata“, si ca „Statul si religia au limite. Cine, prin religia sa si cu sprijin statal, are ambitii de putere, acela deviaza de la Codex“.
„In mod surprinzator de clar, reprezentantii musulmanilor s-au aratat dispusi la conlucrare pe linie de siguranta statului, cu autoritatile germane, in lupta impotriva terorismului“, mai remarca publicatia din Frankfurt.
Welt online, din surse ale Deutsche Presse Agentur, mentioneaza ca, „pentru lupta impotriva terorismului, s-a ajuns la intelegerea asupra infiintarii unui birou special, in cadrul Oficiului Federal pentru Migratie si Refugiati“. Aici se pot adresa, direct, musulmanii care afla despre planuri teroriste. Welt online mai scrie despre „lipsa de prejudecati“ care trebuie sa insoteasca pozitia mass-mediei germane, in relatarile sale pe teme islamice.
Landshuter Zeitung si Straubinger Tagblatt reliefeaza pozitia expusa de senatorul berlinez Ehrhart Koerting, care considera ca „recunoasterea statului de drept german nu reprezinta un efort de integrare al strainilor, ci trebuie sa fie un lucru de la sine inteles“.
Acest fapt e negat de conservatorii din cadrul Consiliului de coordonare al Musulmanilor, care ar dori „drepturi speciale, in afara cadrului constitutional“.
Cele doua publicatii ajung la concluzia ca „statul nu a discutat, la Conferinta Islamica, cu cine trebuie“ si ca, in multe comunitati de moslemi ce frecventeaza moscheile din Germania, sunt vehiculate puncte de vedere mult mai moderne, decat cele ale sefilor musulmani conservatori.
Rhein-Zeitung remarca faptul ca predarea religiei islamice in scolile germane va fi facuta sub control de stat, atat in alegerea profesorilor, cat si in redactarea materialelor didactice. Publicatia considera insa, ca trebuie spulberata iluzia prin care acest tip de educatie, reglementat, ar elimina studiul Coranului sub forma lui strict doctrinara si preceptuala, in cadrul scolilor fundamentaliste neoficiale.
Pforzheimer Zeitung se arata mai degraba sceptica, in evaluarea entuziasmului cu care va fi imbratisata ideea de catre musulmani, aceasta neinsemnand insa ca proiectul nu trebuie continuat.
Concret, un reformism din interior este avansat la Conferinta si sustinut de islamistii progresisti. Se mizeaza pe iesirea din dogmatismul sub care se deghizeaza si prin care se autolegitimeaza fundamentalismul islamic si actiunile teroriste. Se mizeaza pe emanciparea femeii arabe, pe dezvelirea ei de chador. Se incearca o „perestroika“.
Sursa
No comments:
Post a Comment